un băiat drăguț

Statistic vorbind, în jurul oricărui foc de tabără se va găsi întotdeauna cel puțin un băiat drăguț. Băiatul drăguț de sâmbătă seară a fost David (not pictured here). David are 8 ani și era cazat cu familia, într-un cort mare la 10m distanță de noi. A venit singur în inspecție prima dată dimineața, când instalam corturile, a aruncat un ochi și-a observat cum două fete umflau o ditamai salteaua cu o pompiță de jucărie, așa că într-un minut s-a ivit cu o unealtă cât el de mare: ”nu vreți o pompă adevărată?” A reapărut apoi pe seară, cu niște palete de tenis cu arici, și a invitat o altă fată să joace cu el (n-am urmărit meciul, dar cred că a lăsat-o să câștige :)). Mai târziu, când era deja întuneric bine și stăteam toți în jurul focului (impresionant if i say so myself, cred că niciodată n-am strâns atâtea lemne :))), a venit iar și s-a așezat pe buștean lângă noi și ne-a povestit cât de des vine el aici cu părinții, cum a fost el peste tot pe munte, ba chiar și la București de 2 ori, dar nu prea i-a plăcut, e prea aglomerat, cum are o soră mai mare, dar urmează să aibă și una mai mică, cum sunt la cort cu niște prieteni din Danemarca, dar el nu prea vorbește cu ei, că vorbesc doar engleză și lui i-e cam rușine, cum nu-i place să citească, dar se dă cu bicicleta like a pro.

Și că – aici intervine partea unde David mi-a câștigat inima forever – normal că a venit să stea de vorbă cu noi la foc! Doar ”oameni suntem, de ce să nu ne împrietenim?” Pe un ton așa, de omuleț matur, m-a topit ❤️❤️. Pretty much cea mai simplă și înțeleaptă filozofie de viață pe care ar putea-o avea un copil de 8 ani (sau, u know, un adult de orice vârstă).

(Also aș vrea să menționez că, înainte să fie chemat la culcare, din toate fetele grupului, David a luat un singur număr de telefon – al meu. Sper să mă sune =))))

Ana

Leave a Reply

Your email address will not be published.