Vezi această postare pe Instagram

șiiii, voi ce faceți când e trecut de 3 noaptea și tot nu puteți dormi deși practic nu ați mai dormit de o luna, pentru că aveți in cap un flux constant de gânduri, cuvinte și fluturi imposibil de oprit, precum cascada aia înăltuță din apuseni al cărei nume îmi scapă, o cascadă la care am ajuns în anul de grație 2012 printr-o întâmplare, eu și prietena mea a. și un tip care ne promisese că ne duce la cascadă dacă-l ducem și noi după aia cu mașina la nu știu ce cabană – și eu am zis hei, sigur! e un ocol de doar câteva zeci de km daaar vom vedea Cascada! și uite cum urcam noi acum prin grohotiș spre cascada morgana care nu se vedea nu se auzea, "hmmm data trecută când am fost mi s-a parut că e mai aproape", se scuza încurcat tipul, în vreme ce a., always the left brained, sprijinea nervoasă un copac țipând la mine "nu pot să cred că suntem în fucking mijlocul pădurii cu un necunoscut și căutăm o afurisită de cascadă inexistentă, ar putea fi un criminal în serie, ar putea să ne omoare și să ne mănânce fix aici!!" – dar cascada exista până la urmă, am ajuns acolo și am făcut baie în apă rece and it was fun, l-am lăsat după aia pe băiatul ăla unde trebuia el să ajungă și nu ne-a omorât nimeni, încă o victorie inocentă a celui care crede în cascada din vis împotriva celui care crede în hard facts. întrebarea e însă, scuzați această glumiță neintenționată, de cate ori merge ulciorul la apă. ~~ ps: poza e din Norvegia ❤️ și n-are nicio legătură cu subiectul, dar 2012 fost long time ago, before google photos 🤷‍♀️

O postare distribuită de Ana (@superkitten) pe

Leave a Reply