streamofrandomness #

in seara aia, aveam 36 de ani si stateam singura in balcon, in balconul inchis in plastic deasupra unei strazi prafuite pe care treceau mereu masini, mereu era lumina si galagie, o strada pe care n-o iubeam deloc. aveam un pahar de prosecco foarte prost, dintr-o sticla deschisa de cateva saptamani, dezumflat si semiacid, si un pachet de tigari atat de slabe ca nici macar nu simteam fumul. aveam 36 de ani si eram singura si trista, naiba stie de ce, doar cu nici 30 de ore inainte prietena mea care has everything imi spusese ca, dupa ea, i’m living the dream. the dream of freedom.
si ma chinuiam sa imi dau seama ce imi lipseste, inventariam interior super jobul meu fara loc de parcare dar cu asigurare de sanatate si spor de sala, biroul meu alb si plin de healthy snacks, toate biletele de avion si toate orasele pe care le vazusem, toate lucrurile pe care le-am invatat, toti oamenii pe care i-am cunoscut.
totul asa, pe coaja asta sferica a vietii, si foarte foarte putini oameni care au ajuns sub ea.

in seara aia ma gandeam ca sunt speciala, de aia stau eu singura in balcon si mi-e dor nici eu nu stiu exact de ce. eu sunt diferita, stiti, de aia degeaba ies eu in lume, degeaba ma pozitionez strategic in aplicatii de dating si in grupuri de oameni care ar putea fi ca mine, it takes a very special sort of person to really see me. si nici atunci nu se stie daca this very special sort of person will like me, or will love me. sau va avea suficient timp pentru mine.