doua lucruri pe care vreau sa le notez de zilele astea

1. am terminat salman rushdie, ultimul suspin al maurului. doamne, cata placere mi-a produs cartea asta, placere pe care n-as fi ghicit-o deloc in primele 50, poate chiar 100 de pagini. ma termina de incantare povestile astea bogate ca niste tapiserii orientale, care incep incet-incet si apoi le simti cum se deschid si se completeaza si se descopera strat dupa strat. nu cred ca e genul de carte care mi-ar fi placut (sau pe care as fi inteles-o) acum zece ani, cand preferam mai degraba scrierile foarte simple, elegante, cristaline cumva. la fel ca si muzica, au inceput sa imi placa lucruri mai grele, ma plictisesc piesele simple si curate care imi placeau atat de mult inainte.
mi-au placut multe mici fragmente din carte. paragraful in care el descrie cum e sa faca dragoste cu cea pe care o iubea, “imi amintesc senzatia de continua revelatie”. (si daaa, dear internet, de cine si de ce crezi ca imi aminteste mie aceasta expresie, continua revelatie?). “copiii isi creeaza povesti despre tatii lor, putini sunt fiii ce pot suporta povara realitatii tatalui” – cat de adevarat.

2. am vazut ieri unul din cele mai frumoase lucruri (sau fapte?) pe care le-am vazut vreodata, baletul “imblanzirea scorpiei” transmis in direct de la teatrul bolshoi in baneasa. doamne, nu credeam ca un dans poate fi atat de expresiv si emotionant incat sa te faca sa plangi, dar omul cat traieste experimenteaza, I guess. de urmarit acest minunat coregraf francez, jean-cristophe maillot. mi-a placut si interviul cu el de la pauza, interviu in care spunea ca lui ii place sa lucreze cu oameni si ca in tot ce faci, first you must have joy. off.