scrisori secrete pentru eroi imaginari. sau invers.

e-lu-cu-brezi, imi spui incetisor.
si fiecare silaba pufoasa se rostogoleste din varful degetelor pe piele, cu duiosie, grija si intelegere.
o falsa intelegere, stiu clar, dar o sa ma gandesc la asta maine, nu acum 🙂
e-lu-cu-brez, e fermecator, nu-i asa? un cuvant atat de complicat pentru niste stari atat de simple.
nu trebuie decat sa ma urmezi. inchide ochii, lascia ogni speranza.
hai sa tacem amandoi si sa asteptam sa ne intalnim.
nu stiu unde si cand, dar sigur o sa se intample. poate intr-o melodie sau un vers sau o poza sau o amintire, vei rade, dar e posibil sa ne intalnim chiar si in viitor, odata si-odata o sa ne trezim fix in acelasi punct, unde tot ce-ti spun eu iti va fi clar si tot ce-mi spui tu imi va fi clar.
si abia ala va fi, asa cum am spune in viata noastra diurna, un challenge 🙂