cred ca o sa ma topesc de dorul tau

nisipul inca mai era caldut, la pranz fusese atat de fierbinte incat simteam ca mergem pe jar, apa calda, calda si lucioasa ca oglinda, o fetita cu breton si rochie neagra cu bretele facea baloane imense de sapun, stateam pe prosop ingropata aproape in nisip, in momentul ala in care ziua se termina, soarele ti-a intrat in piele si ti se pare ca ai devenit una cu plaja, cand toate vocile din jur se aud in surdina si razele stinse te invelesc dragastos, cand iti dai seama ca n-o sa-ti mai descurci probabil niciodata parul sarat dar ce-are a face, nu e ca si cand mai e nevoie sa scapi de nisipul din el pentru ca nu mai pleci, ramai aici, cu fruntea rezemata de ultima pagina din cartea de dragoste si revolta in care te-ai scufundat incetul cu incetul pana te-ai transformat in eroina lui isabel cu fuste largi si margele colorate, tati? – da, ratusca! – mi-e foame! – e-n regula! rade tatal si fetita ii raspunde indignata de ce e-n regula, ca mie mi-e asaaa de foame, asa de tare foame incat… si nu reuseste sa gaseasca o comparatie suficient de elocventa asa ca mai face un balon, cel mai mare si mai nervos, puiul de lup care s-a ascuns toata ziua sub un sezlong se joaca acum cu valurile si lasa urme ude in nisip, incet incet fetele se invelesc in esarfele lor usoare care tin loc de rochie de seara si pleaca in grupuri mici si lenese, la cherhana toata lumea e galagioasa si flamanda, nu mai conteaza la ce masa te asezi pentru ca toti sunt prieteni in jurul calcanului si-al scrumbiei si mai abitir mai tarziu, in jurul barurilor indie de pe plaja, unde pe masura ce timpul trece si paharele se golesc muzica e mai buna si distanta de confort mai mica, esti o aparitie superba in verde, desigur, o zana de absint rotunda, eu am stiut intotdeauna dar muritorii simpli realizeaza asta doar pe plaja sub luna, trec altfel noptile astea muzicale intre o zi fierbinte si o dimineata racoaroasa cu valuri mai spumoase decat sampania, am vazut atatea rasarituri pe plaja asta incat… si sfarsitul frazei se pierde din nou intre nisip si apa, poate asa e aici, nu mai conteaza deloc sfarsiturile, doar inceputurile, franturile de cuvinte, intentiile puse-n fapt doar in privire, rasariturile pe care n-am mai ajuns sa le vedem si de care inca nu ne-am rupt.
si incredibil, exista totusi momente in care – impotriva vointei mele si a oricarui principiu de decenta – tudor chirila nu e doar suportabil, ci de-a dreptul necesar.