inca o dovada ca matematica ma detesta. dar si eu pe ea :))

dintr-o perspectiva cat se poate de personala si totusi cat se poate de extinsa, exista pe lumea asta 2 tipuri de barbati: a) cei care apreciaza la mine conversatia, inteligenta, simtul umorului, dantura perfecta :p si asa mai departe – si b) cei care apreciaza, um, mai putin cunoscutele dar se pare evidentele mele caracteristici demne de samantha jones [deoarece am, citez, “o aura de pradator rafinat”, rrrrawrrr! :)))]
evident, aceste doua multimi nu se intersecteaza decat in punctul “barbati de care nu m-as apropia nici daca supravietuirea speciei ar depinde exclusiv de mine”. ma rog, asta nu ma surprinde, ca daca ar fi nu s-ar povesti si nici blog n-as mai avea si internetul ar fi mai trist :)). ceea ce ma uimeste pana la alarma este insa faptul ca multimea b a inceput sa depaseasca numeric multimea a. iti vine sa crezi, mai, my lonely 14-yr old self? ce ne facem? :))))