chestia asta cu varsta e relativa nu e deloc un mit :))

sambata am fost la o cununie civila – un cuplu de prieteni comuni de-ai mei si-ai lui luf au decis s-o faca si pe asta. unde desigur ne-am intalnit, in mod frumos si civilizat pentru ca, bineinteles, suntem niste frumosi si civilizati amandoi :)). [not to worry, dear internet, am purtat tocuri ff inalte si jeansii aia care ma fac sa par cat de cat mai slaba :)))].
dar nu asta e subiectul. la cateva ore dupa, m-am dus in saptamanala vizita la mama, unde am avut yet another conversatie ca in filme cu bunica-mea.
in paranteza fie zis, bunica-mea a trecut din martie pana acum prin diverse faze de denial in ceea ce priveste despartirea mea de luf.
faza 1: “haaai impacati-va, am auzit eu la urania ca sunteti amandoi incapatanati” (negare completa a realitatii dure :))
faza 2: “ce mai face baiatul meu bland? este asaaa un baiat bun, va potriveati asaa de bine” (argumente timide bazate partial pe preferinte personale, partial pe teama ca nu ma mai ia nici dracu’ :)))
faza 3: “iar ai venit singura? de ce nu vii cu un baiat? data viitoare sa imi aduci acasa un baiat frumos!” :))) (presiuni disperate bazate exclusiv pe teama ca nu ma mai ia nici dracu’ :)))
de data asta, ii povestesc in 2 cuvinte ca uite, am fost la cununie, a fost frumos si asa mai departe. bunica-mea, cu o privire iscoditor-jucausa:
– siii… te-ai intalnit cu luf? ati vorbit asa si voi, bonjour-bonjour?
– da, am vorbit 🙂
– (i se aprinde si mai tare luminita de curiozitate) siiii… ce face, e bine?
– da, e foarte bine, totul e ok, arata bine, e fericit…
– (zambet nostalgic, se lumineaza toata) … mi-e dor de el! sa-i spui ca… daca n-a avut niciodata o iubita, are una de 87 de ani aici! si ridica din umeri si chicoteste ca o scolarita, aruncandu-mi o privire demna de o pustoaica flirty de 14 ani :))
in concluzie, if you’re reading this, bunica-mea te asteapta s-o duci la plimbare cu masina de fitze :))))