noites mágicas

din punctul meu de vedere – si cred ca in general din punctul de vedere al femeilor 🙂 – barbatii interesanti se impart in 2 categorii.
categoria „guilty pleasures”, aia la care te gandesti cu „whoa, i would totally share my champagne & strawberries with you, if you get my drift”. and you do. genul ala de barbati usor neseriosi, usor copilarosi [da, stiu, arent’ they all like this :)))], absolut fermecatori, care te suprind tot timpul, langa care nu vrei sa faci nimic, doar sa-i lasi sa te rasfete, aia de te fac sa suni dimineata la birou si sa minti ca ai toxiinfectie alimentara de gradul 1 numai ca sa mai pierzi o zi cu ei ocupandu-te cu tot felul de nimicuri frivole.
si categoria sanatos si delicios, aia langa care te asezi si zici gata, te-am gasit, langa tine raman, vreau sa-ti fac cafea in fiecare dimineata, sa te conving sa mergem in fiecare an in concediu unde vreau eu, sa ma imprietenesc cu maica-ta si sa-ti nasc toti copiii. when the moon hits your eye like a big pizza pie that’s amore 🙂
daca lisabona ar fi un barbat, eu l-as pune in categoria intai – categoria „i had such a huge crush it still makes my skin tingle”. bineinteles, ca in toate povestile cu iubiri interzise, n-am avut decat vreo cateva ore impreuna afara la soare, pe stradute si in parcuri, restul de pana la 3 zile petrecandu-mi-le intr-o sala de meeting fara geamuri unde erau, nu exagerez, max 15 grade, simteam cum imi mai scad capacitatile reproductive cu cate un punct la fiecare ora.
in fine, s-a terminat, am supravietuit si dupa aia am iesit la lumina si m-am indragostit. stiu ca nu e sanatos sa faci chestii de astea in special cand stii ca n-au cum sa dureze :), dar cum naiba sa nu te indragostesti de orasul cu cel mai alintator soare ever? un oras care miroase a tei de la aeroport, unde strazile sunt pline de copaci infloriti, unde totul e colorat, oricine te intampina cu un zambet si la sfarsit iti zice obrigado, chiar daca ei te-au ajutat pe tine de fapt, unde noaptea strazile sunt pline-pline de o adunatura pestrita de happy people care beau impreuna de parca sunt toti prieteni de-o viata, unde poti sa traiesti fericit – ce fericit, in total bliss – numai cu vin si dulciuri, unde auzi in jur tot timpul limba asta care ok, poate suna „just like dog speak” – dupa cum mi-a spus joao, foarte simpaticul sofer de taxi care ne-a dus la aeroport – dar mie mi se pare muzica.
[in apararea mea, sunt suficient de afona :))]
am avut the loveliest brief affair cu orasul asta unde nu-mi pot imagina deloc cum se poate merge la un birou, de ce te-ai imbraca vreodata in costum si camasa, cum ai putea sa te duci la culcare inainte de rasarit si mai ales de ce, pelo amor de deus, te-ai incrunta cat de putin. eu in lisabona nu ma vad decat rasfatandu-ma la soare cu pasteis si porto si zambind cu gura pana la urechi la oricine imi trece prin aria vizuala 😀 [tind sa cred ca acolo asta ar fi un comportament natural, in bucuresti i get lots of weird looks cu chestia asta :))]
dar bineinteles, pe cat de repede te indragostesti, pe atat repede iti trece. lisboa cel mai chill oras in care am fost vreodata, loved you madly :x. dar pana sa iesim din spatiul tau aerian deja eram cu gandul numai la my one big true amour cu care poate [sigur :)))] n-o sa fac sase copii frumosi, dar macar o sa impart un cafe au lait soon enough :x.